Participarea la desfășurarea procedurilor

Articolul 12 din Convenția cu privire la drepturile copilului vorbește despre respectarea opiniei copilului și spune că minorului trebuie să i se dea posibilitatea de a „posibilitatea de a fi ascultat în orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește. ” Comentariul General Nr. 12 al Comitetului pentru drepturile copilului propune nouă factori care trebuie luați în considerare în orice proces în care sunt implicați copii, pentru ca participarea copilului să fie eficace și semnificativă. Conform Comitetului, orice proces în care sunt audiați copiii sau la care participă copiii trebuie:

„1. Să fie transparent și informativ

2. Să includă participarea copiilor doar dacă aceștia sunt de acord
3. Să respecte copiii
4. Să fie relevant
5. Să fie adaptat copiilor
6. Să fie incluziv
7. Să fie sprijinit de sesiuni de formare
8. Să asigure siguranța copiilor și să ia în considerare orice risc
9. Să fie justificabil”

UNICEF a redactat un Îndrumar cu materiale de referință care vorbește în amănunt despre ce înseamnă dreptul copilului de a participa în accepțiunea Comentariului General Nr. 12. Într-o fișă despre participare, publicată de UNICEF se spune că trebuie să i se dea posibilitatea copilului de „a înțelege consecințele și impactul propriilor opinii” pentru a participa în mod semnificativ și pentru ca dreptul de a participa să fie pentru copii o cale de acces la alte drepturi.

Articolul 7 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (CDPD) reia drepturile din CDC, fiindcă spune că minorii trebuie ascultați în „toate chestiunile care îi privesc.” Articolul 13 din CDPD solicită de asemenea și asigurarea accesului efectiv al persoanelor cu dizabilităţi, inclusiv a copiilor cu dizabilităţi mentale, la actul de justiție, în condiții de egalitate cu persoanele fără dizabilităţi, și solicită adaptări adecvate vârstei pentru a facilita accesul. Aceste standarde specifice condiției de invaliditate completează sensul dreptului tuturor copiilor de a participa efectiv în toate procedurile civile, penale și de contencios administrativ. Acolo unde este nevoie, trebuie furnizat sprijin pentru proceduri și trebuie făcute adaptările și modificările necesare la proceduri pentru ca minorii cu dizabilităţi mentale să poate lua parte în mod efectiv.

La nivel european, și Uniunea Europeană și Consiliul Europei oferă îndrumare mai amănunțită cu privire la participarea copiilor la procedurile decizionale care îi afectează. La articolul 7 din Directiva UE privind stabilirea unor standarde minime cu privire la drepturile, sprijinul și protecția victimelor infracțiunilor, trebuie să se asigure interpretare în mod gratuit în timpul audierii și pe parcursul altor etape ale participării în sistemul instanței.

Conform articolului 7 din directivă, este nevoie de interpretare pentru „victimele care nu înțeleg sau nu vorbesc limba în care se desfășoară procedurile penale.” Copiii cu dizabilităţi mentale pot avea nevoie de sprijin pentru comunicare și de interpretare pentru a li se facilita participarea la proceduri. Conform articolului 26 din aceeași Directivă, victimele infracțiunilor, inclusiv copiii, trebuie să aibă suficiente informații și să fie tratate cu respect astfel încât să poată „lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la participarea lor la procedurile penale.”

Consiliul Europei a definit principiul participării în îndrumarul său cu privire la actul de justiție adaptat pentru participarea copiilor, specificând că înseamnă: „Dreptul de a afla despre acest drept, dreptul de acces la actul de justiție cu sprijinul adecvat și dreptul de a fi consultați și audiați în procedurile în care sunt implicați sau care îi afectează.” Conform acestor linii directoare, trebuie acordată „importanța corespunzătoare” opiniilor copilului „ținând cont de maturitatea lui intelectuală și orice dificultăți de comunicare pe care le are pentru a face ca prin participarea lui să contribuie cu ceva”. După cum este specificat în Abordarea comună a ONU privind justiția pentru copii, „pentru participarea copilului în mod semnificativ în procedurile din justiția administrată de stat și în cea neadministrată de stat adesea este necesară o modificare în lege, practica juridică și atitudine.”

Abordând problema istoric, copiilor cu dizabilităţi intelectuale, autism și/sau probleme de sănătate mentală nu li s-a permis dintotdeauna să participe la procedurile juridice care le afectează viața. Aceasta se poate datora faptului că participarea copiilor la proceduri nu este obligatorie sau pentru că există diferite restricții cu privire la participarea la proceduri. Participarea copiilor cu dizabilităţi mentale poate fi de asemenea restricționată din cauza stereotipurilor discriminatorii privind capacitatea copilului de a înțelege procedurile, din cauza lipsei de sprijin și de adaptări rezonabile pentru participarea copilului sau caracterul inaccesibil al procedurilor. Pentru ca dreptul de a participa să fie aplicat în cazul copiilor cu dizabilităţi intelectuale, autism și probleme de sănătate mentală, procedurile trebuie să fie accesibile, trebuie să existe sprijin în vederea comunicării din partea personalului pregătit, care știe să lucreze cu copiii cu dizabilităţi mentale.

O problemă importantă pentru participarea copiilor cu dizabilităţi mentale este aceea că procesul trebuie să le asigure siguranța și să ia în calcul riscurile. Aceasta presupune să fie disponibile proceduri confidențiale de informare pentru copiii cu dizabilităţi mentale și că minorii trebuie să fie informați că au dreptul să nu fie vătămați și abuzați, și trebuie să știe unde să depună reclamație în cazul unui abuz. În ceea ce privește copiii cu dizabilităţi mentale care sunt victime ale unui abuz, participarea la proceduri în condiții de siguranță ar trebui să includă, pentru copiii care au fost victime, furnizarea de îngrijiri și sprijin departe de presupușii autori ai abuzurilor. Copiii care au fost abuzați de un îngrijitor sau de o rudă pot avea nevoie de mai mult sprijin și de mai multe servicii decât accesul la sistemul de justiție. Multiplele audieri ale copilului care a fost victima unui abuz pot avea ca rezultat victimizarea repetată a copilului. În cazul unor proceduri civile, de contencios administrativ și penale, nedivulgarea identității copilului (fie în calitate de victimă, fie în calitate de inculpat) poate de asemenea să fie o componentă de esențială a asigurării unui proces care să permită participarea copilului. Pentru mai multe informații a se vedea secțiunea referitoare la protecția datelor personale.

Un exemplu de bune practici privind protecţia care să faciliteze participarea se poate găsi în Islanda la Casa copiilor Filozofia Casei copiilor este aceea că în cadrul procedurilor în centrul atenției se află copilul, iar diversele instituții trebuie să se adapteze la nevoile copilului în loc să i se ceară copilului să îndeplinească cerințele instituțiilor. Casa copiilor oferă un mediu prietenos și sigur copiilor care raportează un abuz sexual, punând la dispoziție un angajat specializat în lucrul cu copiii pentru audiere, în timp ce restul echipei de sprijin și anchetă urmărește audierea printr-o transmisie cu circuit închis, pentru a se evita audierile multiple.

Odată ce profesioniștii recunosc dreptul copiilor cu dizabilităţi mentale de a participa la proceduri, printre competențele principale necesare pentru a face participarea copiilor cât mai semnificativă în desfășurarea procedurilor se numără flexibilitatea, competențele de comunicare.

Unele linii directoare privind modul de a asigura participarea copiilor cu dizabilităţi mentale care sunt inculpați în proceduri penale se găsesc în Anglia și Țara Galilor. Acestea sunt unele dintre sugestii:

• A se stabili ca inculpatul să intre în sala de judecată înainte de audiere sau proces pentru ca el sau ea să se familiarizeze cu locul
• Folosirea unui limbaj simplu, clar, pe care inculpatul să-l poată înțelege
• Desfășurarea procedurilor într-o sala de judecată în care toți participanții sunt la același nivel
• A se permite participanților să stea lângă membri ai familiei și/sau alți adulți care le oferă sprijin, și într-un loc din care pot comunica ușor cu reprezentanții legali
• Restricționarea accesului publicului și a reporterilor

Un alt exemplu de facilitate a participării copiilor care au fost victime se găsește în Bulgaria în folosirea „camerelor albastre.” Acest model folosește o cameră separată compusă din două părți separate printr-o oglindă din care se vede doar dintr-o parte, în această cameră copiii fiind audiați, departe de ceilalți participanți la proceduri, astfel încât să se simtă în siguranță și să fie mai puțin traumatizați.