Capacitatea de a explica

Înainte de a depune o reclamație, persoanele trebuie să fie capabile să identifice actul care a reprezentat o încălcare a drepturilor. Copiii, familiile lor și profesioniștii trebuie să aibă informația adecvată despre drepturile omului privind copiii cu dizabilităţi mintale. S-au dezvăluit prea multe abuzuri împotriva drepturilor omului în situații în care nu s-a depus reclamație pe lângă autorități, adesea pentru că minorul în cauză nu a conștientizat situația ca fiind o încălcare a drepturilor sale sau pentru că minorului îi era frică să vorbească despre situația sa. Copiii trebuie să fie informați cu privire la drepturile omului, inclusiv cu privire la dreptul de a depune reclamație sau de a ataca orice situație de abuz sau exploatare în care s-ar putea afla, fără a-i fi frică de răzbunare, și trebuie să primească sprijinul adecvat pentru a depune reclamație. În mod similar, familiile și profesioniștii care lucrează cu acești copii trebuie să beneficieze de formare pentru a recunoaște încălcările drepturilor omului care îi pot afecta pe copii, și să învețe procesele de depunere a reclamației pe care trebuie să le urmeze în cazul în care s-a făcut o acuzație. Se poate crește nivelul de conștientizare prin folosirea unor instrumente de informare despre drepturile omului, care sunt adaptate copiilor și persoanelor cu dizabilităţi, cum ar fi ‘These Are Your Rights’ (Acestea sunt drepturile tale) și Child-Friendly Text of the Disability Convention (Textul pentru copii al Convenției privind dizabilitățile).

Articolul 42 al Convenției cu privire la drepturile copilului solicită Statelor Părți „să facă larg cunoscute atât adulților, cât și copiilor principiile și dispozițiile prezentei convenții, prin mijloace active și adecvate”. Asta înseamnă că atât copiii, cât și familiile lor și profesioniștii care lucrează cu ei trebuie să fie informați cu privire la drepturile garantate prin Convenție. Articolul 8 al Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi descrie chiar mai în amănunt care sunt obligațiile Statelor de a crește nivelul de conștientizare privind drepturile tuturor persoanelor cu dizabilităţi (inclusiv ale copiilor). Se solicită din partea Statelor să „crească gradul de conştientizare în societate, inclusiv la nivelul familiei, în legătură cu persoanele cu dizabilităţi” pentru a „promova recunoaşterea capacităţilor şi contribuţiilor persoanelor cu dizabilităţi” și a cultiva „la toate nivelurile sistemului de educaţie, inclusiv la toţi copiii, de la o vârstă fragedă, o atitudine de respect faţă de drepturile persoanelor cu dizabilităţi”.

Odată ce se ajunge la conștientizarea drepturilor omului, următorul pas este acela de a se asigura existența unor mecanisme eficace și independente de depunere a reclamațiilor și posibilitatea de a le accesa atunci când se face o acuzație cu privire la o încălcare a drepturilor. Necesitatea de a avea la dispoziție căi de atac efective pentru încălcările drepturilor omului este un principiu demult stabilit în dreptul internațional al drepturilor omului și este recunoscut atât în Declarația universală a drepturilor omului (Articolul 8), cât și în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (Articolul 2.3).

Profesioniștii care lucrează cu minorii au responsabilitatea de a se asigura că se creează astfel de mecanisme în domeniile lor de activitate – și că se pot stabili legături între diversele mecanisme de reclamații pentru a elimina suprapunerile și a asigura o abordare holistică a reclamațiilor. Este important ca profesioniștii să beneficieze de formare cu privire la mecanismele relevante de reclamații din domeniul lor de activitate și să cunoască la modul practic mecanismele alternative de reclamanții care pot fi accesate acolo unde procesele locale sau specifice de reclamații nu oferă un rezultat pentru copil.

De exemplu, acolo unde procesele interne de reclamații din sistemul de sănătate sau de învățământ nu au dat rezultate pozitive pentru copil, profesioniștii care lucrează cu copiii și familiile trebuie să poată să îi îndrume către alte mecanisme de atac pentru respectiva încălcare a drepturilor omului, inclusiv mecanismele de recurs puse la dispoziție de Instituțiile naționale pentru drepturile omului, Organismele pentru egalitate sau birourile avocatului poporului (Ombudsman). Sunt disponibile îndrumare practice pentru aceste organisme de monitorizare pentru a-și face procesele de reclamații accesibile copiilor – inclusiv copiilor cu dizabilităţi mintale, cum ar fi studiul UNICEF publicat în 2012. UNICEF a subliniat în acest raport unele bune practici, de exemplu Office of the Provincial Advocate for Children and Youth (Biroul avocatului provinciei pentru copii și tineri) din Ontario, Canada, care organizează vizite lunare la școlile speciale pentru copiii cu probleme grave de învățare pentru a afla care sunt experiențele lor în accesarea serviciilor.

Dacă procesele de reclamații nu produc un rezultat efectiv pentru copil, se poate face recurs la instanțele naționale. Odată ce s-au epuizat căile naționale de atac, se pot utiliza mecanismele regionale și internaționale privitoare la drepturile omului, inclusiv Curtea europeană a drepturilor omului, sau se poate depune o reclamație individuală la un organism creat pentru respectarea unui tratat ONU, cum ar fi Comitetul pentru drepturile copilului sau Comitetul pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Se pot găsi aici mai multe informații cu privire la pregătirea reclamațiilor individuale pentru depunerea acestora la un organism creat pentru respectarea unui tratat ONU.

Odată ce s-au creat mecanisme efective de reclamații, profesioniștii care lucrează cu copiii și cu familiile lor trebuie să își asume responsabilitatea de a crește nivelul de conștientizare privind existența acestor mecanisme și să fie formați pentru a oferi sprijin copiilor și familiilor lor în accesarea acestor mecanisme atunci când este necesar pentru a depune o reclamație cu privire la o încălcare a drepturilor omului. Toate mecanismele de reclamații trebuie să fie accesibile

http://mdac.org/A2J-training-site/notiuni-de-baza/accesibilitatea/?lang=ro

însă se poate ca profesioniștii să trebuiască să faciliteze în diverse feluri accesul la aceste mecanisme pentru copii și familiile lor – inclusiv prin a se asigura că informațiile despre procesul de depunere a reclamațiilor sunt transmise într-un mod accesibil copilului, și prin a facilita participarea copilului la toate etapele procesului de depunere a reclamației.

În primul rând, este necesar ca mecanismele de reclamații să fie accesibile și copiilor, și persoanelor cu dizabilităţi și să se crească nivelul de conștientizare asupra existenței acestor mecanisme și asupra modului în care pot fi folosite. În al doilea rând, având în vedere barierele specifice pe care acești copii le întâlnesc și strategiile de comunicare diversificate și complexe pe care ei le pot folosi, poate de asemenea să fie important ca terții, inclusiv profesioniștii care lucrează cu acești copii, să poată să inițieze reclamații în numele unui copil dacă se descoperă posibile încălcări ale drepturilor omului.. Aceasta este în mod special important de făcut în cazul în care copiii și familiile lor se tem de răzbunare sau nu pot accesa mecanismele independente de reclamații din diverse motive (inclusiv izolarea geografică, necunoașterea drepturilor și a facilităților acordate de stat etc.).

Un bun exemplu de instrument care se poate folosi pentru a-i ajuta pe copiii cu dizabilităţi mintale să depună reclamație sau pentru a depune reclamații în numele lor este „Protect Brazil” (protejați Brazilia), un program electronic ce se poate descărca de pe internet. Programul poate fi descărcat pe smartphone sau tabletă și, în funcție de localizarea geografică a utilizatorului, afișează datele de contact actualizate ale secțiilor de poliție, consiliilor pentru protecția persoanelor și ale altor organizații care combat violența împotriva copiilor în marile orașe din Brazilia. Acest program folosește metode ajutătoare vizuale simple pentru a oferi informații despre diferite forme de violență împotriva copiilor și, cu adaptările necesare, poate fi folosit în diferite orașe și poate fi făcut accesibil pentru copiii cu dizabilităţi mintale.

În al treilea rând, profesioniștii au responsabilitatea de a dezvolta și a participa la sesiuni de formare privind folosirea informațiilor despre drepturile omului și despre mecanismele de reclamații într-un mod accesibil copiilor și persoanelor cu dizabilităţi și de a se asigura că aceste informații sunt diseminate pe o arie cât mai largă. Este de asemenea important să se asigure că aceste informații sunt disponibile chiar și în locurile copiii pot trăi izolați sau în situațiile de vulnerabilitate care includ detenția sau segregarea într-un centru de îngrijire.

Profesioniștii trebuie să-și dezvolte aptitudinea de a identifica posibilele încălcări ale drepturilor omului care îi afectează pe copiii cu dizabilităţi mintale; să învețe cum să creeze și să găsească informații vizuale, ușor de citit despre drepturile omului și despre procesele de depunere a reclamațiilor pentru copiii cu dizabilităţi mintale și să dezvolte diverse strategii de comunicare pentru ca informați să ajungă și la copiii izolați care pot fi vulnerabili din punct de vedere al abuzurilor împotriva drepturilor omului. Se pot găsi aici câteva exemple de bune practici în dezvoltarea acestor competențe, care includ informații despre drepturile omului accesibile copiilor redactate de Biroul Comisarului pentru drepturile copiilor din Irlanda de Nord. Activitățile de proximitate, cum ar fi cele din Republica cehă, dedicate inspectorilor instituțiilor de învățământ pentru copii și care includ creșterea nivelului de conștientizare a mecanismelor existente de reclamații și a modului lor ce folosire, reprezintă un bun exemplu de competențe care pot fi dezvoltate pentru a asigura accesul efectiv al copiilor la actul de justiție.