Transmiterea cunoștinţelor

Formările iniţiale reprezintă puncte de trecere spre practica profesională. Formarea iniţială nu numai că le transmite profesioniștilor cunoștinţele de bază și îi ajută să își dezvolte competenţele fundamentale de care trebuie să dea dovadă pentru a putea profesa în acest domeniu, ci ajută și la conturarea percepţiei asupra principiilor, cunoștinţelor și competenţelor care sunt considerate cele mai importante pentru profesia în sine. De aceea este extrem de important ca formarea iniţială a profesioniștilor care oferă sau facilitează accesul la actul de justiţie să includă cel puţin înţelegerea generală a drepturilor fundamentale ale copiilor cu dizabilităţi și a ceea ce înseamnă să se asigure că drepturile lor sunt respectate în practică, un exemplu în acest sens fiind noţiunea de adaptare rezonabilă. Este în aceeași măsură extrem de important ca formarea iniţială să nu genereze și să nu susţină atitudini și practici care pot diminua respectul pentru dreptul fundamental al copiilor cu dizabilităţi mentale de a avea acces la actul de justiţie în condiţii de egalitate cu alte persoane, un exemplu în acest sens fiind aplicarea modelului medical sau bazat pe deficienţă.

În general, formarea iniţială nu este suficientă pentru ca profesioniștii să aibă cunoștinţele aprofundate necesare sau competenţele la momentul actual pentru a asigura accesul copiilor cu dizabilităţi mentale la actul de justiţie în condiţii de egalitate cu alte persoane. Formarea profesională continuă – fie ea obligatorie sau opţională – este esenţială pentru ca profesioniștii din acest domeniu să fie mereu conștienţi de obligaţia lor de a respecta, proteja și promova drepturile copiilor cu dizabilităţi mentale și pentru ca profesioniștii să aibă cunoștinţele necesare despre cele mai noi practici și competenţele necesare pentru a-și putea îndeplini obligaţiile în mod eficace. Iarăși, este de importanţă capitală ca o astfel de formare să nu cimenteze atitudini și practici care subminează respectarea drepturilor fundamentale.

Unele elemente ale formării profesionale continue în ceea ce privește accesul copiilor cu dizabilităţi mentale la actul de justiţie trebuie să fie obligatorii, cum ar fi elementele referitoare la comunicarea eficientă [link către secţiunea Competenţe > Capacitatea de a comunica cu copiii cu dizabilităţi mentale și de a facilita comunicarea cu aceștia], de exemplu. Alte elemente pot fi incluse în mod opţional, dar trebuie să se aibă în vedere că o asemenea formare nu este considerată a fi prea importantă și că se fac eforturi, în adevăratul sens al cuvântului, pentru a încuraja profesioniștii să urmeze o astfel de formare, un exemplu fiind recunoașterea oficială a participării la formări prin intermediul unor programe de formare profesională continuă.

De exemplu, în Anglia, asistenţilor sociali li se cere ca din trei în trei ani, după obţinerea calificării profesionale sau absolvirea studiilor, să participe la o formare de cel puţin 15 zile, pentru a-și menţine autorizaţia la Consiliul General de asistenţă socială, iar în plus li se cere să poată dovedi și formarea profesională continuată în mod independent. Există și un regulament formulat de profesioniștii din domeniul asistenţei sociale, denumit Regulamentul Competenţelor Profesionale, care impune studenţilor la asistenţă socială și practicienilor din acest domeniu să demonstreze că au studii în nouă domenii, printre care se numără:

• Diversitate

Recunoașterea diversităţii și aplicarea principiilor împotriva discriminării și opresiunii în practică, inclusiv pe baza rasei, invalidităţii sau deficienţei, clasei sociale, statutului financiar, vârstei, sexualităţii, sexului, transsexualităţii, credinţei religioase și convingerilor personale, marginalizării și izolării de societate, precum și privilegiului, puterii și prestigiului.

• Drepturi, dreptate și bunăstare financiară

Drepturile omului, dreptatea socială și bunăstarea financiară trebuie aplicate în practică și incluse în jurisprudenţă.

În Scoţia pe lângă programul acreditat de formare, membri Comisiei pentru audierea copiilor primesc și un Manual pentru pregătirea în folosirea sistemelor de audiere a copiilor (The Children’s Hearings System Training Resource Manual Vol.2), în care se vorbește despre drepturile copilului, despre nevoia de sprijin suplimentar cum ar fi în cazul copiilor cu ADHD și despre conștientizarea sănătăţii mentale. {adaugă la bibliografie de aici:

Vol.1: http://www.scotland.gov.uk/Resource/0041/00419222.pdf

şi

Vol.2: http://www.scotland.gov.uk/Resource/0041/00419420.pdf

Alte feluri de formare continuă pot fi opţionale. De exemplu, în Spain, CERMI (Comitetul spaniol al reprezentanţilor persoanelor cu dizabilităţi)a ţinut în septembrie 2014 un seminar pe tema drepturilor și protejării imaginii copiilor cu dizabilităţi pentru procurorii secţiilor civile specializaţi în dosare în care sunt implicate persoane cu dizabilităţi și procurorii secţiilor pentru minori de la Parchetul judeţean cu competenţă în Madrid și în zona limitrofă. Cursul a făcut parte din programul anual de formare pentru procurorii specializaţi și se repetă în fiecare an. În Republica Cehă, a fost organizat un seminar in 2013 de Biroul Protectorului public al drepturilor (Biroul Ombudsmanului). {adaugă la Bibliografie și copiază linkul de aici: Biroul Protectorului public al drepturilor, ‘Setkání s dozorovými státními zástupci’ [Faceţi cunoştinţă cu procurorii] (Biroul Protectorului public al drepturilor, 8 octombrie 2013)

http://www.ochrance.cz/ochrana-osob-omezenych-na-svobode/aktuality-z-detenci/aktuality-z-detenci-2013/setkani-s-dozorovymi-statnimi-zastupci/

accesat pe 30 iunie 2014} pentru procurorii publici care monitorizează respectarea drepturilor copilului de către instituţiile de învăţământ, seminarul incluzând modalităţi de comunicare cu copiii instituţionalizaţi.

Impactul formării în practica profesională nu este doar o chestiune de conţinut al cursului, desigur. La fel de important este modul de transmitere a cunoștinţelor și, în special, modul în care transmiterea cunoștinţelor conturează și consolidează respectarea și înţelegerea drepturilor copiilor cu dizabilităţi mentale.

Mai jos sunt sugerate trei criterii de bază pentru transmiterea eficientă a cunoștințelor cu privire la dreptul copiilor cu dizabilităţi de a avea acces la actul de justiţie în condiţii de egalitate cu ceilalţi.

Dreptul copiilor cu dizabilităţi mentale de a avea un cuvânt de spus în problemele care le afectează viaţa este un principiu inclus atât în Convenţia privind drepturile copilului, cât și în Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi și reprezintă fundamentul pentru asigurarea accesului la actul de justiţie. De asemenea, în CDPD se solicită în mod explicit următoarele (Articolul 4 (3)):

„În dezvoltarea şi implementarea legislaţiei şi a politicilor de implementare a prezentei Convenţii, ca şi în alte procese de luare a deciziilor referitoare la problemele privind persoanele cu dizabilităţi, Statele Părţi se vor consulta îndeaproape şi vor implica în mod activ persoanele cu dizabilităţi, inclusiv copiii cu dizabilităţi, prin organizaţiile care îi reprezintă.”

Această obligaţie privind implicarea copiilor și adulţilor cu dizabilităţi mentale și a organizaţiilor care îi reprezintă se referă la implicarea acestora în formarea profesioniștilor. O astfel de implicare este importantă și benefică dintr-o serie de motive:

• Copiii și adulţii cu dizabilităţi mentale sunt experţi, prin însăși experienţa lor personală, și, prin urmare, pot contribui cu observaţii inegalabile, extrem de valoroase, la formarea acestor profesioniști care se ocupă de protejarea drepturilor lor.

• Relaţia de putere comună dintre persoanele cu dizabilităţi și profesioniști este inversată în cazul în care primii joacă rolul de tutore expert și furnizor de cunoștinţe extrem de importante. Prin urmare, implicarea acestor persoane în structurarea și furnizarea de cunoștinţe în cadrul formării profesioniștilor poate contribui la eliminarea reificării și a prejudecăţilor faţă de persoanele cu dizabilităţi, situaţie care poate diminua respectarea drepturilor în practică.

• Implicarea copiilor și adulţilor cu dizabilităţi mentale în transmiterea cunoștinţelor în cadrul formării profesionale în ceea ce privește accesul la actul de justiţie permite crearea unui un cadru sigur în care se pot face greșeli și se poate învăţa din ele și în care se poate construi încrederea între persoanele cu dizabilităţi și profesioniști în domenii cum ar fi comunicarea eficientă prin practică.

De exemplu, organizaţia CHANGE cu sediul în Regatul Unit oferă o gamă de pachete de formare care au fost dezvoltate și în care cunoștinţele sunt transmise de către persoane cu dizabilităţi intelectuale

http://www.changepeople.org/training-services/hate_crime_training_power_changers/

Pachetul include formare pentru profesioniștii din materia penală privind infracţiunile motivate de ură, inclusiv:

• Cum să recunoaștem o infracţiune motivată de ura împotriva invalidităţii
• Felul în care se face legătura dintre lipsa egalităţii de drepturi pentru persoanele cu deficienţe de învăţare și infracţiunile motivate de ură
• Responsabilităţi profesionale, care includ chestiuni referitore la protecţie
• Bune practici în oferirea de sprijin și îndrumarea persoanelor cu dizabilităţi către organizaţiile care le pot ajuta

Ministerul Administraţiei Publice din Ungaria, în parteneriat cu Asociaţia Maghiară pentru Persoanele cu Dizabilităţi Intelectuale (Értelmi Fogyatékosok Érdekvédelmi Szövetsége – ÉFOÉSZ) a organizat o sesiune de formare pentru 300 de agenţi de poliţie de la 20 de sedii de poliţie în vederea creșterii nivelului de conștientizare; obiectivele formării au fost:

• Reafirmarea egalităţii de drepturi pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale
• Extinderea cunoștinţelor agenţilor de poliţie cu privire la modalitatea de comunicare cu persoanele cu dizabilităţi intelectuale
• Reafirmarea obligativităţii agenţilor de poliţie de a asigura accesul la actul de justiţie

Pe lângă o serie de tehnici inovatoare, participanții au fost, de asemenea, însoţiţi de o persoană cu dizabilităţi intelectuale, membru al personalului Asociaţiei

http://www.efoesz.hu/index.php?m=text&id=137

(accesat ultima oară pe 30 iulie 2014)

În Irlanda, formarea opţională pentru Poliţie (Garda Siochana) cu privire la audierile speciale ale copiilor și ale persoanelor cu dizabilităţi intelectuale include audieri în practică ale persoanelor cu dizabilităţi.

An Garda Síochána, Competition for Selection of Garda Trainees-Notes for Applicants and Conditions of Service, (May 2008).

http://www.publicjobs.ie/publicjobs/publication/document/08012_Notes_for_Candidates.pdf

Organizaţia Triangle cu sediul în Regatul Unit ţine o serie de cursuri de formare de care au beneficiat mai mult de 40 000 de profesioniști, inclusiv agenţi de poliţie, asistenţi sociali, cadre medicale și de învăţământ, avocaţi și judecători, aceste pachete de formare variind de la prezentări scurte la conferinţe până la cursuri de patru zile. Cursurile includ audierea copiilor mici și a copiilor cu deficienţe de comunicare, acesta fiind un curs de două zile creat pentru a permite specialiștilor cu experienţă în audierea copiilor să își consolideze abilităţile și care include și protecţia copiilor și a tinerilor cu dizabilităţi. De obicei Triangle colaborează cu copii și tineri în structurarea cursurilor și transmiterea cunoștinţelor (inclusiv copii cu deficienţe de auz și copii cu dizabilităţi).

http://www.triangle.org.uk/training/questioning-children-and-young-people-for-legal-purposes

În Bulgaria, grupuri de copii cu epilepsie au fost chemaţi de către Asociaţia de părinţi ai copiilor cu epilepsie pentru a adapta principiile de bază ale drepturilor copilului într-un limbaj accesibil copiilor – un exemplu care ar putea fi urmat în cadrul formării pentru profesioniștii care intră în contact direct cu copiii și care lucrează în domeniul protecţiei drepturilor lor.

Mulţi profesioniști din afara sferei juridice nu știu cum se aplică în practică legislaţia privind drepturile omului. De asemenea, profesioniști din domeniul juridic sunt adesea nefamiliarizaţi cu problemele privind discriminarea de zi cu zi și barierele cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi mentale. Această lipsă de înţelegere reciprocă contribuie la crearea de sisteme fragmentate care nu reușesc să se sprijine reciproc, iar în unele cazuri chiar se subminează reciproc, în detrimentul drepturilor copiilor cu dizabilităţi mentale.

Există în mod clar aspecte ale fiecărei profesii, care sunt extrem de specializate. Cu toate acestea, există, de asemenea, avantaje reale ale împărtășirii în mod activ a cunoștinţelor și ale înţelegerii reciproce între diferitele profesii implicate în protejarea drepturilor copiilor cu dizabilităţi mentale. Acest lucru s-ar putea realiza prin includerea unor noţiuni și competenţe comune de bază în formarea iniţială și continuă referitoare la fiecare profesie în parte, așa cum s-a subliniat și în alte secţiuni ale acestui material on-line de formare. În plus, formarea oferă avantaje, pentru că aduce laolaltă profesioniști din diferite domenii și încurajează profesioniștii din diferite linii de muncă să înveţe unii de la alţii.

De exemplu, asociaţia „Puls” din Pernik, Bulgaria oferă cursuri de formare în domeniul drepturilor copilului adresate copiilor de școală, agenţilor de poliţie, asistenţilor sociali și profesorilor, cu accent pe combaterea prejudecăţilor și atitudinilor faţă de copiii cu dizabilităţi mentale care sunt victime ale infracţionalităţii.

În România, proiectul „Audis: Pentru o mai bună audiere a minorilor” organizează sesiuni de formare multi-disciplinară pentru profesioniștii din domeniul justiţiei, aplicării legii, asistenţei sociale, protecţiei copilului și psihologiei.

{ADAYGĂ la Bibliografie și link-ul de aici: Federaţia Organizaţiilor Non-guvernamentale pentru Copii, “Audis: Pentru o mai buna audiere a minorilor”, proiect disponibil pe

http://www.fonpc.ro/images/programe/audis-gb.pdf

Centrul de Resurse Juridice din Lituania a organizat un seminar în august 2011 pentru a sprijini crearea unui Mecanism de protecţie naţională în conformitate cu Protocolul Opţional la Convenţia împotriva torturii. Seminarul „Taberele de lângă noi” s-a adresat avocaţilor, psihologilor, sociologilor și membrilor organizaţiilor persoanelor cu dizabilităţi. Scopul seminarului a fost de a forma și antrena o echipă de experţi pentru monitorizarea instituţiilor rezidenţiale pentru persoanele cu dizabilităţi din Lituania.

În Spania s-au stabilit o serie de acorduri de parteneriat între profesiile relevante și organizaţiile persoanelor cu dizabilităţi și cu dizabilităţi intelectuale pentru a asigura formarea profesională continuă. Acestea includ acorduri între Consiliul General al Avocaţilor din Spania cu Fundaţia ONCE și Comitetul spaniol al Reprezentanţilor persoanelor cu dizabilităţi (CERMI), între Consiliul General al Avocaţilor din Spania, prin Fundaţia Avocaţilor din Spania, și Federaţia Organizaţiilor pentru Persoanele cu dizabilităţi intelectuale (FEAPS). S-au organizat mai multe cursuri și conferinţe ca urmare a acestor acorduri, cu toate că nici unul dintre ele nu s-a ocupat de situaţia specifică a copiilor cu dizabilităţi mentale.

În Bulgaria, formarea de echipe multidisciplinare cu membri din poliţie, cu asistenţi sociali din departamentele de protecţie a copilului și cu profesori din comunitate pentru a lucra pe cazuri concrete ale copiilor în situaţie de risc oferă posibilitatea de a instrui profesioniștii din domeniul drepturilor copilului. De asemenea, ajută la creșterea nivelului de conștientizare a nevoilor copilului și a barierelor din toate domeniile în care profesioniștii lucrează cu copilul.

În cele din urmă, se pare că posibilitatea care li se oferă profesioniștilor de a învăţa prin experienţă directă de lucru cu copiii și/sau cu adulţii cu dizabilităţi mentale prin intermediul unui stagiu de perfecţionare asigură un avantaj considerabil. Astfel de stagii oferă posibilitatea nu numai de a dezvolta și perfecţiona competenţele importante, cum ar fi în competenţa de comunicare, ci și de a combate prejudecăţile interiorizate și temerile și de a construi o relaţie bazată pe încredere.

De exemplu, în Irlanda, cursurile opționale de formare pentru Poliţie (Garda Siochana) cu privire la audierea de specialitate a copiilor și a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale include un stagiu trei luni cu persoane cu dizabilităţi intelectuale la ONG-uri care se ocupă de persoanele cu dizabilităţi sau la furnizorii de servicii pentru persoanele cu dizabilităţi. Din 2007 când a început programul, 112 agenţi din Garda a fost s-au specializat în cadrul acestui program.

An Garda Síochána, Competition for Selection of Garda Trainees-Notes for Applicants and Conditions of Service, (May 2008).

< Concurs pentru selecţia stagiarilor din Garda Síochána – Note pentru solicitanţi și condiţii de lucru, (mai 2008).

Http://www.publicjobs.ie/publicjobs/publication/document/08012_Notes_for_Candidates.pdf

Programul de formare își propune să urmeze Liniile directoare de bună practică din 2003, care au fost scrise de un comitet format din asistenţi sociali, avocaţi, personal din domeniul serviciilor de sprijinire a victimelor, judecători și agenţi de poliţie.

Ghid de bune practici pentru persoanele implicate în audieri înregistrare video cu reclamanţi sub vârsta de 14 ani (sau cu dizabilităţi intelectuale) în scopuri probatorii, în conformitate cu secţiunea 16 (1) (B) a Legii privind probele penale din 1992 în cazurile care implică infracţiuni sexuale sau violente, (iulie 2003).