Protecţia eficace și adecvată a datelor cu caracter personal

Conform articolului 16 al Convenţiei privind drepturile copilului (CDC), trebuie respectat dreptul copilului la intimitate. Articolul 40 din CDC impune în mod clar ca unui copil implicat în proceduri penale să i se respecte dreptul la intimitate în toate etapele procedurii. În articolul 22 al Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, Statele Părţi li se solicită să protejeze toate persoanele cu dizabilităţi, inclusiv copiii cu dizabilităţi mentale, împotriva intervenţiei nelegale sau arbitrare în viaţa lor personală.

Pe lângă aceste standarde internaţionale generale, UE a redactat un ghid mai detaliat al modului în care trebuie prelucrate, stocate și publicate datele cu caracter personal. Principalele reglementări UE privind protecţia datelor cu caracter personal sunt Directiva UE 95/46/CE și Directiva UE 2002/58/CE. Mai multe informaţii despre aceste standarde sunt puse la dispoziţie de Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene: Handbook on European Data Protection Law (Manual despre legea privind protecţia datelor cu caracter personal).

Articolul 2 al Directivei UE 95/46/CE definește datele cu caracter personal drept „orice informaţie cu referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă («persoana vizată»); o persoană identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un număr de identificare sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale.” Un grup de lucru creat de Uniunea Europeană a redactat și un aviz privind protecţia datelor cu caracter personal ale copiilor ca problemă principală, spunând că „imaturitatea unui copil îl face vulnerabil, iar asta trebuie compensată printr-o protecţie și o grijă deosebite. În al doilea rând, copilul nu poate beneficia în mod adecvat de dreptul său la dezvoltare decât cu asistenţa sau protecţia altor entităţi și/sau persoane.’’ Acest aviz vorbește de asemenea și despre interesele contradictorii care sunt în joc în recunoașterea dreptului copilului la intimitate, în același timp cu promovarea interesului copilului.

În 2015 uniunea Europeană va adopta noi norme privind protecţia datelor cu caracter personal. Noua directivă propusă schimbă definiţia copilului pentru a corespunde mai bine cu textul Convenţiei privind drepturile copilului și impune ca orice comunicare făcută unui copil despre datele sale cu caracter personal să fie într-o formă pe care copilul să o înţeleagă ușor. Dacă va fi adoptată, noua directivă va impune de asemenea și acordul părinţilor înainte de prelucrarea datelor privind copiii sub vârsta de 13 ani.

Organizaţiile media internaţionale și organizaţiile care protejează drepturile copiilor au linii directoare clare despre tipul de informaţii referitoare la copii care trebuie incluse în publicaţiile de știri. Federaţia internațională a jurnaliștilor (FIJ) are mai multe recomandări cu privire la obligaţiile jurnaliștilor de a proteja datele cu caracter personal ale copiilor. În acest îndrumar se spune că jurnaliștii „să nu dea publicităţii imagini sau alte date de identificare a copiilor decât dacă este în interes public, și dacă aceasta se poate demonstra.” IFJ a subliniat și importanţa neidentificării victimelor copii în special în redarea știrilor. Unele ţări, cum ar fi Regatul Unit, au inclus aceste principii în lege. În Regatul Unit, instanţa poate solicita ca nici o informaţie care poate duce la identificarea unei persoane sub vârsta de 18 ani să nu fie folosită în procedurile penale.

Protecţia datelor cu caracter personal referitoare la copii în alte contexte cum ar fi la

centre de detenţie sau școli presupune adesea probleme diferite și specifice situaţiei, acestea fiind tratate în îndrumarele internaţionale sau europene. Aceste contexte sunt relevante în special cu privire la copiii cu dizabilităţi mentale.

ONU a formulat norme privind modul în care trebuie trataţi copii privaţi de libertate, aici fiind incluse norme privind protecţia datelor cu caracter personal și intimitatea. Normele impun respectarea intimităţii în comunicările dintre copil și reprezentantul său legal și familia copilului. Normele impun de asemenea ca toţi cei care lucrează în centre de detenţie pentru minori să „respecte caracterul confidenţial al tuturor informaţiilor care îi privesc pe copiii sau care privesc familiile lor aflate ca rezultat al calităţii lor profesionale.” UNICEF a redactat și un document de analiză a politicilor {link către bibliografie 1.3.6 Carolyn Hamilton Guidance for Legislative Reform on Juvenile Justice, Îndrumar pentru reforma legislativă privind justiţia în cazul minorilor} în care este tratată această problemă, precum și protecţia datelor cu caracter personal în desfășurarea procedurilor penale.

Copiii implicaţi în procedurile în instanţă, spre deosebire de adulţi, au dreptul la intimitate pe tot parcursul procedurilor în instanţă. UNICEF a sugerat ca legile și reglementările necesare să includă acest drept într-un îndrumar. Susţine că Statele trebuie să adopte legi care să interzică statului să dea publicităţii orice informaţie despre copiii aflaţi în conflict cu legea, informaţii care ar putea duce la identificarea copiilor respectivi. De asemenea, solicită adoptarea unor legi care să interzică mass-mediei să dea publicităţii orice informaţie care ar putea duce la identificarea copiilor respectivi.

Avizul grupului de lucru creat de Uniunea Europeană a stabilit niște norme speciale care să se aplice la politicile privind protecţia datelor cu caracter personal într-un mediu școlar. Avizul spune că școala trebuie să informeze copilul (persoana vizată) despre identitatea persoanei care controlează datele cu caracter personal, motivul pentru care sunt strânse acele date, și cât timp vor fi păstrate. În ceea ce-i privește pe copiii cu dizabilităţi mentale, avizul include tratamentul medical și învăţământul special pentru persoanele cu dizabilităţi drept date pentru care este nevoie de un nivel superior de securitate.

Deși copiii au dreptul la intimitate și la protecţia datelor cu caracter personal, aceste drepturi nu sunt absolute. Se înţelege în general că informaţia privitoare la un copil poate fi împărtășită atunci când este în interesul copilului. Articolul 29 din avizul grupului de lucru spune că pot exista situaţii în care „interesul” copilului poate prevala faţă de dreptul său la intimitate:

„Aceasta se întâmplă în special în cazul informaţiilor medicale, iar în această situaţie, de exemplu, un serviciu pentru sprijinul social al tinerilor poate avea nevoie de informaţii relevante într-un caz de neglijenţă sau abuz în care este implicat un copil. Iarăși, un profesor poate divulga unui asistent social datele cu caracter personal ale unui copil pentru a proteja copilul, fie din punct de vedere fizic, fie psihic. În cazuri extreme, principiul interesului copilului poate intra în conflict și cu condiţia de a cere acordul reprezentanţilor legali ai copilului. Aici trebuie să prevaleze interesul copilului – de exemplu dacă este în joc integritatea mentală sau fizică a copilului.”
Modurile în care se realizează acest echilibru variază de la o ţară la alta, astfel că este important ca profesioniștii să aibă acces la informaţii exacte despre protecţia datelor cu caracter personal și despre legile ţării lor privind intimitatea.

Problema implicării părinţilor, atunci când un copil este inclus în proceduri de contencios administrativ, civile și penale, este complexă. Îndrumarul Consiliului Europei spune că părinţii copiilor trebuie să fie informaţi atunci când copiii sunt reţinuţi, având în vedere motivul pentru reţinere și trebuie să li se ceară să vină la secţia de poliţie. Legile pot varia de la o ţară la alta dacă părintele este sau nu obligat să fie prezent la audierea copilului victimă, a copilului martor sau al copilului presupus infractor. De asemenea, în Îndrumarul Consiliului Europei se afirmă că minorii trebuie să aibă dreptul la reprezentare juridică și sunt consideraţi „clienţi cu drepturi depline.”

General Comentariul General Nr. 10 din CDC recomandă ca părinţii să fie prezenţi la proceduri, dar avertizează că aceștia nu ar trebui implicaţi în procesul decizional și sugerează că uneori poate fi în interesul copilului ca părinţii să nu fie implicaţi în proceduri. Respectând recomandările Consiliului Europei și Convenţia privind drepturile copilului, profesioniștii din domeniul juridic și de aplicare a legii trebuie să se întrebe copilul dacă vrea sau nu ca părintele său să fie prezent la audiere și la întreaga desfășurare a procedurilor în care copilul este implicat ca victimă, martor sau infractor.

Este de importanţă capitală ca profesioniștii să aibă informaţii corecte despre protecţia datelor cu caracter personal și a legislaţiei privind intimitatea – și despre modul în care această legislaţie face referire la copiii cu dizabilităţi mentale – pentru a le asigura acestor copii accesul efectiv la justiţie. Printre competenţele-cheie care sunt necesare pentru a asigura protecţia eficace și adecvată a datelor cu caracter personal se numără respectul pentru opinia copilului în a stabili ce informaţii dorește copilul să împărtășească, capacitatea de a aplica în mod corespunzător principiul „interesului” copilului în schimbul de informaţii cu privire la copil, și o înţelegere a echilibrului dintre drepturile părintești și drepturile copilului atunci când participă și părinţii în proceduri civile, penale și de contencios administrativ în care este implicat un copil cu dizabilităţi mentale.