Capacitatea de a comunica cu şi de a facilita comunicarea copiilor cu dizabilităţi mintale
Comunicarea e Principiul de bază
Aşa cum a observat Colegiul Judiciar pentru Anglia şi Ţara Galilor (2012), “comunicarea eficientă este principiul de bază al procesului legal. E vital ca să se facă dreptate şi să se aibă grijă să se facă dreptate.” Fără măsuri pentru a înlătura barierele din comunicarea eficientă cu şi de către copiii cu dizabilităţi mintale, nu se va realiza accesul egal la justiţie.
Practica generală bună
E posibil să fie necesare o adaptare şi sprijin specific pentru ca specialiştii să fie în stare să comunice cu şi să faciliteze comunicarea unor copii cu dizabilităţi mintale. Există însă nişte reguli de bază de comunicare care fac sistemul judiciar mai accesibil. Deşi cu privire la acuzaţii adulţi cu dizabilităţi de învăţare sau probleme de sănătate mintală în timpul audierilor în instanţă, următoarele îndrumări de către Rethink (Regândeşte) şi The Prison Reform Trust )Trustul de reformă a închisorilor) (2013) oferă informaţii utile de relevanţă egală pentru comunicarea cu copiii în cadrul sistemului judiciar:
Sprijinirea comunicării şi înţelegerii în instanţa de judecată
- Foloseşte numele acuzaţilor şi asigură-te că le-ai captat atenţia înainte de a începe să le vorbeşti
- Explică într-un limbaj simplu şi în propoziţii scurte ceea ce se va întâmpla în fiecare etapă a şedinţei de judecată
- Ca regulă generală, furnizaţi doar o singură informaţie într-o propoziţie
- Nu întreba “înţelegi?” întrucât un răspuns afirmativ nu înseamnă neapărat că individul înţelege. În schimb, roagă-l pe acuzat să-ţi spună ce a înţeles. Evită folosirea jargonului şi a terminologiei tehnice sau legale. Dacă un astfel de limbaj nu poate fi evitat, explică ce înseamnă şi verifică dacă acuzatul a înţeles.
- Rezervă un timp suplimentar de gândire astfel încât acuzatul să poată procesa informaţiile şi să-şi gândească răspunsul înainte de a replica. Oferă sprijin pentru citirea şi înţelegerea documentelor din instanţă. A fi în stare să citească un document, nu înseamnă că acuzatul i-a şi înţeles conţinutul. Acesta poate că trebuie încă explicat.
- Dacă acuzatul nu e în stare să scrie foarte bine, el poate are nevoie de ajutor pentru a lua notă de şedinţa de judecată. De exemplu, un acuzat ar fi în stare să urmărească şedinţa de judecată sau să ia notiţe dar nu să le facă pe amândouă în acelaşi timp.
- Permite acuzatului să stea lângă avocatul, îngrijitorii săi sau un membru al familiei. Aceasta poate i-ar reduce stresul de a apărea în instanţă şi ar intensifica participarea acuzatului la şedinţa de judecată.
- Asigură-te că documentele din instanţă sunt accesibile, de exemplu sunt scrise în stilul “ușor de citit”.
- Asigură-te că acuzatul poate auzi clar şedinţa de judecată.
- Acuzaţii cu dificultăţi de comunicare şi comprehensiune ar putea să obosească mai repede şi să aibă nevoie de pauze suplimentare.’
Metode generale pentru a înlătura barierele din comunicare pentru copiii cu dizabilităţi mintale
Cu privire la copiii cu dizabilităţi mintale, Mary Dickins relevă că nişte copii cu dificultăţi complexe şi multiple pot participa eficient atâta vreme cât specialiştii stabilesc modul corect de ascultare pentru copil. Prin urmare, competenţele importante care trebuie dezvoltate includ acceptarea faptului că vor exista momente de tăcere; când copilul a terminat de vorbit, fă un rezumat al celor pe care el le-a spus şi reprodu-l; nu te simţi obligat să ai un răspuns sau o soluţie la toate; şi recunoaşte sentimentele care sunt exprimate şi conferă-le validitate. Societatea pentru Copii în cooperare cu Consiliul Municipal Birmingham şi organizaţia Disability Inclusion Community Education (DICE) au creat de asemenea un set de instrumente care identifică competenţele pe care trebuie să le dobândească specialiştii, care să-i ajute la participarea şi angajarea copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi. Un studiu longitudinal realizat pe cuprinsul Regatului Unit, proiectul Choice and Change – Alegere şi Schimbare – a evidenţiat că o gamă de moduri preferate de comunicare, ce includ verbalizarea, mişcarea ochilor, semnarea, mişcarea unui braţ/mână sau expresiile faciale pot fi folosite pentru a facilita comunicarea. Studiul a adoptat o serie de Talking Mats™ care se bazează pe sistemul de simboluri Boardmaker, care poate fi folosit împreună cu alte sisteme de comunicare întrucât ele mai degrabă ajută decât dictează preferinţele de comunicare ale unui participant. Vezi mai jos exemple de Talking Mats™:
Comunicarea în contextul investigaţiilor realizate de poliţie
Cu privire la investigaţii, poliţia ar trebui să fie conştientă de diverse dificultăţi de comunicare care ar putea să apară în legătură cu copiii care au deficienţe intelectuale şi cognitive. De exemplu, poliţia trebuie să fie atentă ce limbaj adoptă când interoghează copii cu dizabilităţi mintale acuzaţi pentru a se asigura că îşi înţeleg pe deplin drepturile şi natura acuzării lor. Poliţia locală din Spania participă la instruire cu privire la creşterea conştientizării în legătură cu nevoile specifice de ajutor ale persoanelor cu dizabilităţi intelectuale în intervenţiile poliţiei. În timpul instruirii, poliţia analizează dintr-un punct de vedere legal procedurile de intervenţie a poliţiei în chestiuni de capacitate şi spitalizare şi identificarea diferitelor tipuri de boli mintale. (GĂSEŞTE REFERINŢE PENTRU ASTA). Asociaţia “Puls” , un ONG din Pernik, Bulgaria a asigurat instruire în materie de competenţe pentru a asista ofiţerii de poliţie la identificarea cazurilor de violenţă împotriva copiilor şi a le dezvolta capacitatea de a distinge între victime şi făptuitori. {ADAUGĂ la Bibliografie şi include link-ul aici: http://pulsfoundation.org/en/training/
În Republica Cehă ofiţerii de poliţie primesc instruire obligatorie, care figurează într-un manual. Alena Kolářová, Jan Machuta and Lenka Jarošová. Se intitulează “Specializační kurz pro policisty s profesní specializací, Výslech dětského svědka – oběti mravnostní trestné činnosti” (Ministerul de Interne, Departamentul de prevenire a criminalităţii, Praga, 2013).Acest manual nu este disponibil publicului larg..} despre cum să informezi un copil despre drepturile sale şi cum sa adaptezi un interviu potrivit vârstei copilului. În Ungaria Ministerul Administraţiei Publice, în cooperare cu Asociaţia ungară pentru persoane cu dizabilităţi intelectuale, a lansat un program de instruire pentru creşterea conştientizării pentru ofiţerii de poliţie, al cărui scop a fost să: (ADAUGĂ la Bibliografie şi include link-ul aici http://www.efoesz.hu/index.php?m=text&id=137
- lărgească cunoştinţele ofiţerilor de poliţie despre cum să comunice cu oameni cu dizabilităţi intelectuale;
- stabilească responsabilitatea poliţiei în legătură cu interacţiunea cu oameni cu dizabilităţi mintale în timpul procedurilor; şi
- îmbunătăţească cunoştinţele poliţiei despre drepturi egale, dacă persoana în cauză este victimă sau făptuitor cu dizabilitate sau victimă copil sau făptuitor copil cu dizabilitate
De asemenea, poliţia trebuie să asiste victimele vulnerabile pe tot parcursul cercetărilor penale, acordând o consideraţie adecvată sprijinirii nevoilor lor şi asigurându-se că ele sunt suficient de protejate împotriva unor altor abuzuri de către acuzat pe tot parcursul cercetărilor penale. În Irlanda există un program de doi ani de instruire specializată {ADAUGĂ la Bibliografie şi link-ul de aici
http://www.publicjobs.ie/publicjobs/publication/document/08012_Notes_for_Candidates.pdf
pentru Garda Síochána (poliţia), în cadrul căruia poliţia dezvoltă tehnici de interogare specializată ce trebuie adoptate când lucrează cu victime copii şi victime cu dizabilităţi intelectuale. Primul an se concentrează pe teorie, iar al doilea an e profilat pe dezvoltarea de abilităţi practice ce sunt necesare în interogarea copiilor şi oamenilor cu dizabilităţi intelectuale prin jucarea rolului şi interogarea unor persoane cu dizabilităţi intelectuale care s-au oferit ca voluntari.
În unele cazuri un intermediar poate să fie un ajutor atât pentru un copil cu dizabilitate mintală cât şi pentru sistemul judiciar în facilitarea comunicării. În Anglia şi Ţara Galilor poate fi folosit un intermediar dacă unui martor îi e greu să înţeleagă întrebările adresate de poliţie sau de către avocatul său, ori poliţiei sau avocatului îi e greu să înţeleagă răspunsurile martorului. Un intermediar e cineva care poate ajuta o victimă sau un martor să facă o declaraţie şi poate ajuta o persoană să înţeleagă întrebările care îi sunt puse şi să se asigure că răspunsurile date de persoana respectivă sunt înţelese. El pot ajuta martorul să înţeleagă şi să răspundă la întrebările adresate de poliţie sau avocaţi în instanţă, aşadar, de exemplu, un intermediar ar putea veni în ajutorul unui martor atunci când acesta face o declaraţie către organele de poliţie.
Locul desemnat pentru desfăşurarea interviului cu un copil are de asemenea o influenţă importantă asupra eficienţei acestuia. Unii copii preferă un loc liniştit, într-un mediu confortabil şi adecvat din punct de vedere cultural. Alţi copii însă preferă să meargă la plimbare, sau joaca sau alte activităţi împreună cu ei pot oferi cadrul perfect pentru comunicare.
În Bulgaria, modelul ‘camerelor albastre[1], {ADAUGĂ la bibliografie şi link către http://www.unicef.bg/index.php/en/article/Opening-of-specialized-Child-friendly-hearing-facility-in-the-town-of-Sliven/841 care este o cameră specială care constă din două încăperi separate de un geam-oglindă unidirecţional, unde copiii sunt intervievaţi sau dau depun mărturie izolaţi de celelalte persoane implicate în proces, astfel încât copilul să se poată simţi în siguranţă şi mai puţin traumatizat.
Comunicarea în instanţa de judecată
Printre aptitudinile considerate cel mai importante de care trebuie să dea dovadă persoanele cu pregătire juridică, cu privire la copii şi la tinerii cu dizabilităţi mentale sunt cele necesare pentru a aborda chestiunea competenţei sau capacităţii de instruire a unui reprezentant legal, pentru a identifica dacă tânărul poate să ia parte efectiv la proces cât şi capacitatea copilului de a lua decizii informate legate de consimţământ.
Principala obligaţie a persoanelor cu pregătire juridică este să testeze toate mijloacele posibile pentru a facilita accesul la actul de justiţie, pentru a identifica şi folosi punctele forte ale copiilor în loc să înceapă cu punctele percepute ca fiind slabe. Serviciul de Procuratură al Coroanei pentru Anglia şi Ţara Galilor a stabilit o serie de principii folositoare şi importante în acest sens.
http://www.cps.gov.uk/publications/prosecution/mental_health.html
- Nu trebuie presupus că o persoană cu o disfuncţie mentală sau o dizabilitate în învăţare nu poate lua decizii de unul singur doar pentru că au o problemă de natură medicală.
- În al doilea rând, oamenii trebuie încurajaţi pe cât posibil să ia propriile decizii înainte de a se stabili că nu pot face acest lucru. Această susţinere se poate face folosind diferite moduri de comunicare, precum imagini sau semne, şi oferind informaţii în diferite forme, sub formă de casetă audio sau materiale uşor de citit. În unele cazuri mediatorii specializaţi în sprijinirea persoanelor cu dizabilităţi de învăţare pot fi de folos.
- Procurorii ar trebui să ştie că deşi un martor cu dizabilitate de învăţare sau psihosocială poate avea momente în care nu deţine deplinătatea facultăţilor, cu susţinerea de rigoare el poate realiza acest lucru.
Multe ţări oferă pregătire specifică privind participarea copiilor (inclusiv a copiilor cu dizabilităţi mentale) în actele de judecată. Cu toate acestea, nu se poate stabili cu certitudine că acest tip de pregătire este consistent cu un angajament profund pentru drepturile copiilor cu dizabilităţi mentale, pentru accesul imparţial la actul de justiţie.
De exemplu, în Lituania există un curs introductiv organizat de un ONG Children Support Centre (Centrul de Sprijin pentru Copii) {adaugă la bibliografie şi link către: http://www.pvc.lt/en} şi un program de dezvoltare profesională continuă { adaugă la bibliografie şi link către http://www.teismai.lt/lt/mokymas/teiseju-mokymai/. agreate de către „Consiliul judecătorilor” din Lituania pentru toţi judecătorii care se ocupă de următoarele aspecte:
- Considerente psihologice legate de participarea copilului la actul de justiţie.
- Diferiţi factori de succes pentru interviuri cu copiii.
- Credibilitatea interviurilor cu copiii.
- Particularităţi în comunicarea cu persoane cu diferite tipuri de dizabilităţi.
- Intervievarea unui minor care este victimă, martor sau presupus infractor în timpul investigaţiei înaintea derulării procesului.
În Bulgaria un ONG oferă de asemenea judecătorilor noţiuni introductive {adaugă la bibliografie şi link către:
http://www.nij.bg/News/News.aspx?lang=bg-BG&PageID=480&newsid=210&archive=true
privind participarea copiilor în actul de justiţie, inclusiv privind chestiuni precum statutul psihologic al copilului şi credibilitatea mărturiei lui. Mai mult, în Letonia există programe de formare {adaugă la bibliografie şi link către
disponibil doare în letonă la adresa: http://www.bti.gov.lv/in_site/tools/download.php?file=files/text/Pielikums_tiesnesi_40.docx,
(30.06.2014} adresate judecătorilor, procurorilor şi avocaţilor din domeniul protecţiei drepturilor copilului care dezvoltă aptitudini de comunicare cu un copil martor, inclusiv factori care influenţează mărturiile acestuia, precum particularităţi ale percepţiei, memoriei, intelectului, specificităţi lingvistice şi verbale şi tendinţa de a se lăsa influenţat sau de a-şi închipui lucruri false. Cursuri similare.
http://www.triangle.org.uk/training/questioning-children-and-young-people-for-legal-purposes.)
sunt oferite şi de către ONG-urile din Marea Britanie.
În ceea ce priveşte investigaţiile poliţiei, mediatorii se pot dovedi utili acolo unde unui martor îi este greu să înţeleagă întrebările avocatului sau avocaţilor le este greu să înţeleagă răspunsul martorilor. Mediatorul nu răspunde el în locul martorului. În Anglia şi Ţara Galilor decizia finală privind folosirea mediatorului pentru a ajuta un martor să depună mărturie în instanţa de judecată îi aparţine judecătorului sau magistratului. În Marea Britanie există un sistem certificat de mediere (pentru victime) şi un sistem neoficial (pentru acuzaţi), ambele menite să simplifice comunicare în timpul procesului. Diferiţi experţi precum agenţi de poliţie, procurori, avocaţi ai apărării şi întreg sistemul de justiţie trebuie să dezvolte competenţe care să-i ajute să identifice momentul când este nevoie să numească un mediator. Communicourt SRL Ltd {Link către bibliografie 1.1.2), unul din principalii furnizori de servicii de mediere din Marea Britanie, oferă o gamă largă de cursuri de formare şi seminarii, de importanţă specială pentru avocaţi consultanţi, avocaţi pledanţi şi judecători, care includ:
- Interviuri investigative, inclusiv cu obţinerea celor mai concludente probe
- Cum să lucrezi cu tineri şi copii cu dizabilităţi în sistemul penal de judecată.
- Cum să lucrezi cu adulţi cu deficit de comunicare sau dizabilităţi de comunicare.
- Folosirea metodelor alternative de comunicare – semne, simboluri, tăbliţe de comunicare.
The Advocates Gateway www.theadvocatesgateway.org/, un website din Marea Britanie, oferă şi acces gratuit la consiliere practică, bazată pe dovezi, pentru categorii vulnerabile de martori şi acuzaţi.